CUM ŞI DE CE IRIGARE LA PLOAIE

Experimentări cu instalaţiile de irigat cu tambur şi furtun

RM, ca si mulţi alţi membri ai  UNACOMA (asociaţia producătorilor italieni de maşini agricole), în năzuinţa de a construi echipamente de irigat cât mai adecvate nevoilor agricultorilor consideră indispensabil să investească continuu în elaborarea de noi tehnologii şi soluţii apte să îmbunătăţească indicii calitativi de lucru ai acestor echipamente.  
Cu acest scop a dat naştere unor numeroase colaborări cu diverse organisme şi instituţii publice.  
Printre primele colaborări se numără cea cu regia “Canale Emiliano Romagnolo” împreună cu care a lansat un proiect de cercetare experimentala orientat către elaborarea unor noi tehnologii de reducere a consumului de energie şi de creştere a eficienţei de distribuire a apei prin intermediul instalaţiilor de irigat, inclusiv în condiţii de vânt puternic. 
În perioada 2003 - 2005 pentru acest proiect a fost alocată o sumă de circa 111.000,00 €.
Din 2002 până azi au fost finanţate cercetări experimentale şi de producţie efectuate la firme agricole de prim rang. S-au comparat irigaţia prin aspersiune (ploaie artificială), realizată prin instalaţii cu tambur, şi irigaţia prin picurare, atât în cazul culturilor de câmp (roşii, cartofi, ceapă, sfeclă), cât şi în cazul unor culturi specializate. S-au verificat următorii parametri: consumul de apă, consumul de energie, costul forţei de muncă, costul echipamentelor, costul fertilizării, productivitatea (volumul de producţie vandabilă) şi venitul net pe culturi.

Rezultatele experimentărilor  

Rezultatele au fost interesante şi au oferit numeroase date pentru reflecţie: 

• Instalaţiile de irigat cu tambur şi furtun s-au dovedit a fi cele mai economice din punct de vedere al preţului de cumpărare, al costului forţei de muncă şi al cheltuielilor energetice.
• Irigarea prin aspersiune cu ajutorul instalaţiilor cu tambur a asigurat o bună productivitate cu investiţii financiare reduse şi riscuri mai mici în comparaţie cu irigarea prin picurare, agricultorii au reuşit să realizeze profituri nete mai ridicate.
• Noile modele ale maşinilor de irigat, echipate cu unităţi de control computerizate şi cu sisteme de control digital de la distanţă, au sporit economiile de apă şi eficienţa irigării.  
• Consumul de apă la instalaţiile de irigat prin picurare în majoritatea cazurilor a fost mai mare decât la instalaţiile de irigat cu tambur şi furtun, cu toate că în general se afirmă contrarul.  
• În cadrul experimentelor, la irigarea prin aspersiune cu instalaţii cu tambur şi la irigarea prin picurare s-au obţinut volume de producţie similare, însă calitatea produselor irigate prin aspersiune s-a dovedit a fi mai bună.
• Din punct de vedere agronomic, în cazul irigării prin picurare s-au înregistrat pierderi mari de apă prin percolare cu spălarea din sol a fertilizanţilor, a coloizilor şi a substanţelor organice.
• Fertirigarea, în cazul utilizării instalaţiilor de picurare, devine obligatorie şi indispensabilă pentru reintegrarea compuşilor chimici care sunt spălaţi din sol ca urmare a udării localizate; astfel, irigarea prin picurare determină creşterea costurilor de producţie reducând drastic competitivitatea firmelor care o folosesc. 
• În perioada de germinaţie a seminţelor şi de îngrijire a răsadurilor imediat după plantare irigarea prin picurare se dovedeşte complet inutilă ducând la risipă de apă. În astfel de situaţii, deşi terenurile au fost amenajate cu instalaţii de picurare, agricultorii au fost nevoiţi să recurgă la irigaţia prin aspersiune. În cursul anului 2003, an extrem de secetos, multe firme agricole au folosit în repetate rânduri instalaţiile cu tambur pentru irigarea terenurilor cultivate cu roşii şi amenajate cu sisteme de picurare, evitându-se astfel căderea prematură a fructelor şi fisurarea solului ca urmare a căldurii.
• Din punct de vedere ambiental, s-a constatat că furtunurile de picurare se scot din uz după recoltarea culturilor, trebuind astfel să fie eliminate ca deşeuri doar după trei luni de exploatare. În acest caz, o problemă poate deveni eliminarea furtunurilor de polietilenă care deseori nu sunt acceptate de firmele specializate în recoltarea deşeurilor întrucât conţin multă murdărie. Iar cantităţile de furtun sunt enorme: un hectar de roşii necesită 6.600 metri liniari de furtun de picurare, care la sfârşitul producţiei se aruncă.   
• Din punct de vedere financiar, se va lua în considerare că durata mică de exploatare a instalaţiilor de picurat nu justifică investiţia, care constituie circa 600,00 € la hectar. Astfel de cheltuieli sunt greu de înţeles, întrucât după recoltarea culturilor furtunurile sunt aruncate, iar sume mari de bani se pierd, în timp ce ar putea fi utilizate pentru achiziţionarea unor echipamente durabile. Şi deoarece instalaţiile deseori sunt finanţate din buget în scopuri de producţie, obţinem o adevărată risipă a banilor publici.  

Concluzii  

Este ştiut că în Italia, dar şi în străinătate agricultorii de cele  mai multe ori pentru asigurarea necesarului de apă la plante folosesc instalaţiile de irigat prin aspersiune, acestea putând distribui şi apele uzate industriale, orăşeneşti sau din zootehnie. Cu toate acestea, putem constata unele situaţii anomale de administrare a mijloacelor, greu de înţeles atât pentru agricultori, cât şi pentru producătorii de utilaje agricole. Ne referim la următoarele:

• alocaţiile publice aprobate în unele regiuni sunt destinate exclusiv achiziţionării de instalaţii de microirigare, excluzându-se nejustificat instalaţiile de irigat prin aspersiune;
• multe consorţii de hidroameliorare aplică tarife diferenţiate pentru captarea şi utilizarea apei de irigat: tarife reduse în cazul în care se folosesc instalaţii de picurare şi mult mai ridicate în cazul în care se folosesc instalaţii de aspersiune; 
• organizaţii şi asociaţii de producători, îndeosebi când este vorba de cultivarea roşiilor, utilizează subvenţiile comunitare exclusiv pentru achiziţionarea instalaţiilor de irigat prin picurare, ignorând orice alte sisteme de irigaţie sau echipamente.  

În multe cazuri este vorba de o discriminare tehnică şi economică nemotivată care constrânge agricultorii la anumite decizii, iar consecinţele constau în efectele economice dăunătoare, manipularea pieţei echipamentelor de irigat, risipa mijloacelor băneşti, afectarea mediului înconjurător. 
Dacă se ia în considerare numărul mare de variabile agropedologice şi ambientale, devine clar că difuzarea instalaţiilor de microirigare nu poate fi susţinută şi finanţată cu orice preţ făcându-se referire la locurile comune de tipul “picurare = economie de apă”. Orice soluţie de irigare trebuie să se sprijine pe studii agronomice şi pe o examinare atentă a contextului agricol. 

Compania RM este mereu angajată în dezvoltarea unor echipamente cât mai eficiente, capabile să folosească raţional resursele hidrice şi să aducă agricultorilor cele mai mari avantaje posibile.

Bibliografie

Fertirigarea

Experimentări